Oboseala unei mame nu se vede niciodată
Chipul ei senin, dar palid, ține casa laolaltă
Și de vezi o mamă care face totul și-i grăbită,
Nu gândi că este tare, la vorbe nu fi pripită...

Nu-ți va zice niciodată că nu poate, că e greu,
Sufletul ei îl cunoaște numai Domnul Dumnezeu.
N-aștepta ca să te roage cu ceva ca s-o ajuți,
Pune mâna fără vorbe, fii grabnic să o asculți.

Uneori văd câte o mamă care suferă cumplit
Pentru vorba fără milă, omul care a socotit
Că nu face multe mama, că acasă stă mereu,
Pe când alții au de lucru la serviciu și le e greu...

Dragă mamă, Dumnezeu e cu tine totdeauna,
În a Sale palme sunt, lacrimi ce le verși întruna.
Are mare bucurie când te vede că îi crești
Pe copiii nu pentru lume, ci pentru splendori cerești.

Știe pasul când slăbește, știe ochii obosiți,
Printre zile nesfârșite, vezi copiii fericiți.
Dacă în toate Dumnezeu, îți e Turnul de scăpare,
Vei putea zâmbi puternic chiar și într-o încercare.

Harul Lui în slăbiciune se face desăvârșit.
Nu te-ngreuna cu frică și temeri fără sfârșit.
Viața-i simplă când trasează degetul Lui Dumnezeu
Calea care duce-n ceruri, și tu o urmezi mereu.

Azi ți-e brațul obosit, nimeni nu va observa.
Cel ce dă tărie-n oase, când ți-e greu, te-a ridica.
Nu te-ngreuna cu vorbe care nu își au un rost.
Lasă lumea să vorbească, tu ascultă de Hristos!

Căci nu luăm nimic din lume, nici mașină și nici casă,
Dar copiii ne sunt dați pentru Slava Cea Cerească.
Orice lucru fără seamă azi mai poate aștepta,
Dar copiii au nevoie de toată prezența ta.

Mama dragă, obosită, astăzi ești...
Dar Hristos a pus în tine dragoste, s-o prețuiești.
Răspândește-o chiar de-ți pare câteodată că nu poți,
Căci la fel ca și o mamă,
Dumnezeu ne iubește pe toți!